M-am decis cu greu sa "ies in lume" si asta nu pentru ca nu aș fi avut chef sau oportunități ci deoarece consideram că nu este treaba mea să mă ocup cu așa-zise "mondenități" în loc să-mi văd în liniște de pacienții și de operațiile mele...
În general noi chirurgii nu suntem oameni ai cuvintelor ci suntem considerați mai degrabă "eroii aroganți ai medicinei", mici zei sau semizei în sălile noastre de operație, înconjurați de echipele noastre operatorii și de recunoștința pacienților. Dar parcă lipsea ceva.. comunicarea.
